„Îmbrăcatul, fardatul, grija de-a nu arăta prost este munca în sine. Ca să nu mai vorbesc ce înseamnă să pleci de colo-colo să dai spectacole. Este foarte greu să-ţi părăseşti patul tău, să dormi prin paturi străine, când într-un hotel, când în altul. Să te duci să colaborezi cu oamenii pe care nu i-ai văzut vreodată. Fiecare gândeşte într-un anumit fel. Fiecare cu chiţibuşurile lui, cu pretenţiile lui. Trebuie să râzi, să glumeşti, să faci să fie bine, chiar dacă nu întotdeauna nu întâlneşti ceea ce aştepţi. E un efort foarte mare. Foarte mare efort. Pentru că el te vrea exact cum te ştie cântând. Nu poţi să spui: „Lasă-mă domnule, că acum nu sunt dispusă, sau acum nu am chef.”